Oameni speciali

GraffitiSunt unii oameni care deși nu îți arată asta atât de des încât să devină obișnuință, ei îți vor binele. Și asta vine din interiorul lor. Ei știu că viitorul lor nu se mai poate schimba, sau mai bine spus, nu vor să-l mai schimbe, căci s-au obișnuit așa, l-au acceptat așa, au ajuns la stadiul în care sunt mulțumiți de ceea ce au devenit, de ceea ce au, însă vor să-l facă pe al tău mai bun. Continue reading

File de creație (I)

De multe ori, totul îi părea nefiresc de calm. Un calm celest, care-i purta imaginația spre alte lumi. Nu înțelegea cum poate să găsească atât de mult frumos în jurul său și totuși să viseze atât de departe… dincolo de Univers. Dar știa că totul are legătură cu totul. Chiar și gândurile lui aveau o oarecare influență asupra a tot ce există.

Simțea că ceva îl atrage. N-ar fi putut explica ce este, dacă este o persoană sau un loc, cât de departe este, sau dacă măcar există cu adevărat. Simțea doar că acel ceva poate fi regăsit pe drumul pe care va trebui să pășească, indiferent cât de greu va fi. Continue reading

Gânduri (VI)

best-abstract-wallpapers-hdbest-abstract-hd-wallpaper-color-high-definition-wallpapers-owbkbefi

Joi. Eram în sala de antrenament. El încerca să ne înveţe o combinaţie nouă de mişcări. Şi nu erau multe. Doar că nu prea reuşeam să facem cum trebuia. Ne încurcam şi pierdeam ideea de bază. Poate concentrarea noastră nu era suficientă.  Mergea din stânga în dreapta şi înapoi. Iar ne explica. Ne mai arăta încă o dată. Mai auzeai şi câte un oftat. Îşi punea mâna pe frunte şi puteai citi pe chipul lui că era dezamăgit. Descurajat. Lucrurile nu ieşeau cum îşi dorea el. Nici măcar nu se apropiau. Dar asta nu-l oprea. Ştia că va fi bine, că lucrurile se vor îndrepta. Ştia că avem nevoie doar de mai multă atenţie, de mai multă concentrare şi ceva mai multă repetiţie. Era sigur că antrenându-ne în continuare, o să ne intre în cap. Avea încredere că în cele din urmă va apărea satisfacţia unei noi reuşite. Doar puţină răbdare. Şi calm. Şi perseverenţă. Aşa este un profesor. Ştie să continue. Dorinţa de a-şi învăţa elevii , chiar şi în cele mai frustrante momente e încă acolo. Ştie că, la un moment dat, ei vor fi cei care vor duce informaţia lui mai departe; lor le va fi de folos în viaţă. Ei sunt oglinda lui. Viitorul…