File de creație (V)

Și-l întreb: ”De ce scrii?„ Aștept un răspuns. Trec câteva secunde și ridică privirea, își apleacă corpul firav către mine, pieptul parcă nici nu i se mai mișcă atunci când respiră, pleoapele îi descoperă ușor și lent ochii limpezi, și încet buzele încep să croiască niște cuvinte.

Agendă Continue reading

File de creație (IV)

Nu ştiu de ce este aşa. Acum pare că mi-ar da şi Luna de pe cer, apoi se schimbă şi se închide în el, mai ceva ca o broască ţestoasă în carapacea ei de nepătruns. E singur şi ştie asta, vrea pe cineva alături, îşi doreşte să ofere cuiva toată dragostea pe care o are în sufletu-i chinuit de singurătate, dar când se iveşte o prezenţă care i-ar putea fi apropiată, se sperie şi dispare. Se îndepărtează rapid şi nici nu se gândeşte cum va fi după. Pleacă, deşi îi era bine, aşteaptă o vreme, te lasă să suferi puţin, apoi să-ţi treacă, şi când îşi dă seama că vrea înapoi sentimentele de la început, e prea târziu, căci tu ai trecut deja mai departe. Şi-atunci suferă din nou. Nu pentru că cineva l-ar fi rănit, ci pentru că teama de a nu fi rănit la un moment a fost mai puternică decât dorinţa lui de a fi aproape de cineva sau ceva care l-ar face fericit, măcar pentru puţin timp. Aşa dă cu piciorul unor clipe care nu se vor mai întoarce şi care i-ar fi putut lăsa în minte o amintire plăcută şi greu de uitat, şi nu un gust amar şi imposibil de îndepărtat.

Apus Continue reading

File de creație (III)

Îi spunea mereu că o iubește, că este tot ceea ce și-ar fi putut dori în viața lui, că i-a schimbat viața, că nu ar putea-o niciodată răni. Ahh, orice femeie își dorește să audă asemenea cuvinte, însă se și așteaptă să fie spuse sincer, nu doar de dragul de a fi aruncate în vânt…

Amintiri Continue reading

File de creație (II)

Cer cenusiuEra a patra zi de când nu-i auzise vocea, de când nu-i văzuse chipul, de când nu-i simțise parfumul. Din interior parcă porneau incontrolabil niște flăcări de nestins. Avea nevoie de ea. Cu ochii ațintiți către cerul care devenise cenușiu, stătea neclintit pe scaunul din holul îngust și lipsit de orice formă de viață. Parcă era sedat. Singura mișcare vizibilă era cea a abdomenului său în urma respirațiilor rare. Continue reading

Gânduri de duminică

Nori si blocuri

Uneori…uneori nici nu știi cu ce să începi sau cum să faci asta. Uneori viața te pune în situații pe care nu ți le dorești. Uneori e mai simplu să te prefaci că ceva nu s-a întâmplat decât să suporți consecințele. Uneori unii oameni doar se folosesc de tine și de sentimentele tale. Uneori e mai bine să fii sceptic decât să acorzi credit din prima secundă, chiar dacă știi că așa ar fi corect. Uneori, oricât de mult ai vrea ca ceva să fie așa cum ți-ai imaginat, destinul se scurge tot așa cum vrea el. Uneori nu merită să îți pese, atunci când alții nici nu se preocupă de existența ta. Uneori ne e teamă și de umbra noastră. Continue reading