Cât e de ajuns ca să conteze?

Mi-a rămas agățată în minte întrebarea „Cât trebuie să trăiești, ca să se pună, ca să conteze?”, mai pe înțeles, cât timp să fii pe Pământul acesta, ca restul Omenirii să simtă că ai fost aici și să te și pomenească. Și, critică cum sunt eu, am sărit: dar la ce etalon te raportezi, cât de subiectiv să fie răspunsul, dar dacă pentru mine contează ceva și pentru tine altceva, dar ce înseamnă să conteze, dar trebuie neapărat să lăsăm ceva important în urmă, dar simpla noastră existență nu se pune? Atâtea întrebări – atâtea întrebări doar ca să evit, de fapt, să caut înlăuntrul meu un răspuns sincer la întrebarea lui M.S.

Continuarea

Oameni speciali

GraffitiSunt unii oameni care deși nu îți arată asta atât de des încât să devină obișnuință, ei îți vor binele. Și asta vine din interiorul lor. Ei știu că viitorul lor nu se mai poate schimba, sau mai bine spus, nu vor să-l mai schimbe, căci s-au obișnuit așa, l-au acceptat așa, au ajuns la stadiul în care sunt mulțumiți de ceea ce au devenit, de ceea ce au, însă vor să-l facă pe al tău mai bun. Continuarea

Vise

Aş vrea să fiu Superman. De fapt, Flash. Nu, eu îmi doresc să fiu o super-eroină. Sau nu. Vreau să fiu super-erou ( îmi place mai mult cum sună „super-erou” decât „super-eroină” ) doar pentru o zi. De ce? Încă nu am răspunsul la întrebare, dar atunci când vreau ceva, ştiu că într-o zi va deveni realitate.

Continuarea