Cât e de ajuns ca să conteze?

Mi-a rămas agățată în minte întrebarea „Cât trebuie să trăiești, ca să se pună, ca să conteze?”, mai pe înțeles, cât timp să fii pe Pământul acesta, ca restul Omenirii să simtă că ai fost aici și să te și pomenească. Și, critică cum sunt eu, am sărit: dar la ce etalon te raportezi, cât de subiectiv să fie răspunsul, dar dacă pentru mine contează ceva și pentru tine altceva, dar ce înseamnă să conteze, dar trebuie neapărat să lăsăm ceva important în urmă, dar simpla noastră existență nu se pune? Atâtea întrebări – atâtea întrebări doar ca să evit, de fapt, să caut înlăuntrul meu un răspuns sincer la întrebarea lui M.S.

Continuarea

La înălțime

Tuzla

Unii ar spune că lumea este la fel din orice unghi ai privi-o… Ei bine,  eu aș contura altfel lucrurile și aș spune că lumea este aceeași, însă perspectiva din care te uiți la ea, o face să fie total diferită. Așa a fost pentru mine când am privit totul de la înălțime.

Continuarea

Festivalul luminii

Ieri nu mai eram aşa sigură dacă voi merge la festivalul luminii pentru că era destul de târziu şi nu ştiam dacă o să am cu cine să mă întorc acasă şi pe lângă asta, eram şi destul de obosită (am avut o zi plină ieri).  Până la urmă, am mers. N-am vrut să o supăr pe Andra, care mă rugase să merg, aşa că am sărit în metrou şi am plecat în Carol. Bine, recunosc că am vrut să îmi testez şi noul obiectiv. Abia îl aşteptam!

Continuarea