Fenomenul BIAS

Este al patrulea an de când merg la BIAS, însă niciodată nu am dat peste atâta lume… De cum ieșeai din pasaj de la Băneasa până la Ikea, atât pe dreapta, cât și pe stânga mașini înghesuite, chinuit urcate pe trotuare, oameni cu scaune, umbrele, pături, stând pe iarbă sau printre mașini. Pe șosea aglomerație cum nici vineri seara nu întâlnești… Se pare că oamenii și-au dat seama că BIAS nu este un spectacol de ratat.

Turkish Stars - BIAS 2015 Continue reading

Frânturi de Soare

Lalele galbene

De ce îmi plac lalelele? Pentru că sunt simple. Sunt pure și pline de viață. Simplitatea lor le oferă o frumusețe greu de egalat. Nu au nevoie de multe culori, de mult spațiu și de multe petale ca să-ți aducă zâmbetul pe chip. Nici măcar nu au parfum, dar îți lasă imaginația să creeze o mireasmă dificil de pus în cuvinte efemere. Continue reading

De ce capoeira?

La aproape fiecare antrenament apare întrebarea „Dar de ce capoeira?”. Cum de apare? Păi fie îmi reapare mie în minte, fie  mă întreabă o persoană nou-venită. Să-mi reamintesc acest lucru zi de zi nu poate fi decât benefic, căci mă ajută să devin și mai motivată, să-mi doresc să mă antrenez mai mult și să-mi consolidez încrederea pentru a-mi atinge scopul de aproape 2 ani stabilit.

Antrenament capoeira București Continue reading

Măcar pentru o zi

Alvin motanul

Cine nu și-ar dori, măcar pentru o zi, să traiască în pielea unei pisici de casă?! Ei, bine, eu sunt una dintre acele persoane care n-ar refuza să facă schimb de vieți pentru o zi cu Alvin. Woah, să dorm toată ziua unde vreau eu, să mă mângâie toți membrii familiei, să mănânc toate bunătățile și apoi să trag un pui de somn, să stau la geam și să privesc vrăbiuțele și avioanele, să alerg prin toată casa cu Xavi, doar ca să mă distrez… Și câte altele aș mai face dacă m-aș putea pune în locul lui Alvin măcar pentru o zi. 🙂

Continue reading

File de creație (VI)

Unele momente îți rămân pentru totdeauna în minte… Tot încerci să le pui într-un loc și să le lași acolo, dar ele tot continuă să se deruleze prin fața ochilor. Și nu doar atât. Simți chiar și emoțiile, senzațiile acelor momente. Parcă cineva pune la nesfârșit rola filmului respectiv.

Metrou Continue reading

File de creație (IV)

Nu ştiu de ce este aşa. Acum pare că mi-ar da şi Luna de pe cer, apoi se schimbă şi se închide în el, mai ceva ca o broască ţestoasă în carapacea ei de nepătruns. E singur şi ştie asta, vrea pe cineva alături, îşi doreşte să ofere cuiva toată dragostea pe care o are în sufletu-i chinuit de singurătate, dar când se iveşte o prezenţă care i-ar putea fi apropiată, se sperie şi dispare. Se îndepărtează rapid şi nici nu se gândeşte cum va fi după. Pleacă, deşi îi era bine, aşteaptă o vreme, te lasă să suferi puţin, apoi să-ţi treacă, şi când îşi dă seama că vrea înapoi sentimentele de la început, e prea târziu, căci tu ai trecut deja mai departe. Şi-atunci suferă din nou. Nu pentru că cineva l-ar fi rănit, ci pentru că teama de a nu fi rănit la un moment a fost mai puternică decât dorinţa lui de a fi aproape de cineva sau ceva care l-ar face fericit, măcar pentru puţin timp. Aşa dă cu piciorul unor clipe care nu se vor mai întoarce şi care i-ar fi putut lăsa în minte o amintire plăcută şi greu de uitat, şi nu un gust amar şi imposibil de îndepărtat.

Apus Continue reading

File de creație (III)

Îi spunea mereu că o iubește, că este tot ceea ce și-ar fi putut dori în viața lui, că i-a schimbat viața, că nu ar putea-o niciodată răni. Ahh, orice femeie își dorește să audă asemenea cuvinte, însă se și așteaptă să fie spuse sincer, nu doar de dragul de a fi aruncate în vânt…

Amintiri Continue reading

File de creație (II)

Cer cenusiuEra a patra zi de când nu-i auzise vocea, de când nu-i văzuse chipul, de când nu-i simțise parfumul. Din interior parcă porneau incontrolabil niște flăcări de nestins. Avea nevoie de ea. Cu ochii ațintiți către cerul care devenise cenușiu, stătea neclintit pe scaunul din holul îngust și lipsit de orice formă de viață. Parcă era sedat. Singura mișcare vizibilă era cea a abdomenului său în urma respirațiilor rare. Continue reading

Gânduri de duminică

Nori si blocuri

Uneori…uneori nici nu știi cu ce să începi sau cum să faci asta. Uneori viața te pune în situații pe care nu ți le dorești. Uneori e mai simplu să te prefaci că ceva nu s-a întâmplat decât să suporți consecințele. Uneori unii oameni doar se folosesc de tine și de sentimentele tale. Uneori e mai bine să fii sceptic decât să acorzi credit din prima secundă, chiar dacă știi că așa ar fi corect. Uneori, oricât de mult ai vrea ca ceva să fie așa cum ți-ai imaginat, destinul se scurge tot așa cum vrea el. Uneori nu merită să îți pese, atunci când alții nici nu se preocupă de existența ta. Uneori ne e teamă și de umbra noastră. Continue reading

Oameni speciali

GraffitiSunt unii oameni care deși nu îți arată asta atât de des încât să devină obișnuință, ei îți vor binele. Și asta vine din interiorul lor. Ei știu că viitorul lor nu se mai poate schimba, sau mai bine spus, nu vor să-l mai schimbe, căci s-au obișnuit așa, l-au acceptat așa, au ajuns la stadiul în care sunt mulțumiți de ceea ce au devenit, de ceea ce au, însă vor să-l facă pe al tău mai bun. Continue reading