File de creație (V)

Și-l întreb: ”De ce scrii?„ Aștept un răspuns. Trec câteva secunde și ridică privirea, își apleacă corpul firav către mine, pieptul parcă nici nu i se mai mișcă atunci când respiră, pleoapele îi descoperă ușor și lent ochii limpezi, și încet buzele încep să croiască niște cuvinte.

Agendă Continuarea

File de creație (IV)

Nu ştiu de ce este aşa. Acum pare că mi-ar da şi Luna de pe cer, apoi se schimbă şi se închide în el, mai ceva ca o broască ţestoasă în carapacea ei de nepătruns. E singur şi ştie asta, vrea pe cineva alături, îşi doreşte să ofere cuiva toată dragostea pe care o are în sufletu-i chinuit de singurătate, dar când se iveşte o prezenţă care i-ar putea fi apropiată, se sperie şi dispare. Se îndepărtează rapid şi nici nu se gândeşte cum va fi după. Pleacă, deşi îi era bine, aşteaptă o vreme, te lasă să suferi puţin, apoi să-ţi treacă, şi când îşi dă seama că vrea înapoi sentimentele de la început, e prea târziu, căci tu ai trecut deja mai departe. Şi-atunci suferă din nou. Nu pentru că cineva l-ar fi rănit, ci pentru că teama de a nu fi rănit la un moment a fost mai puternică decât dorinţa lui de a fi aproape de cineva sau ceva care l-ar face fericit, măcar pentru puţin timp. Aşa dă cu piciorul unor clipe care nu se vor mai întoarce şi care i-ar fi putut lăsa în minte o amintire plăcută şi greu de uitat, şi nu un gust amar şi imposibil de îndepărtat.

Apus Continuarea

File de creație (III)

Îi spunea mereu că o iubește, că este tot ceea ce și-ar fi putut dori în viața lui, că i-a schimbat viața, că nu ar putea-o niciodată răni. Ahh, orice femeie își dorește să audă asemenea cuvinte, însă se și așteaptă să fie spuse sincer, nu doar de dragul de a fi aruncate în vânt…

Amintiri Continuarea

File de creație (II)

Cer cenusiuEra a patra zi de când nu-i auzise vocea, de când nu-i văzuse chipul, de când nu-i simțise parfumul. Din interior parcă porneau incontrolabil niște flăcări de nestins. Avea nevoie de ea. Cu ochii ațintiți către cerul care devenise cenușiu, stătea neclintit pe scaunul din holul îngust și lipsit de orice formă de viață. Parcă era sedat. Singura mișcare vizibilă era cea a abdomenului său în urma respirațiilor rare. Continuarea

File de creație (I)

De multe ori, totul îi părea nefiresc de calm. Un calm celest, care-i purta imaginația spre alte lumi. Nu înțelegea cum poate să găsească atât de mult frumos în jurul său și totuși să viseze atât de departe… dincolo de Univers. Dar știa că totul are legătură cu totul. Chiar și gândurile lui aveau o oarecare influență asupra a tot ce există.

Simțea că ceva îl atrage. N-ar fi putut explica ce este, dacă este o persoană sau un loc, cât de departe este, sau dacă măcar există cu adevărat. Simțea doar că acel ceva poate fi regăsit pe drumul pe care va trebui să pășească, indiferent cât de greu va fi. Continuarea

File de creație

16.06.2014: Auzise de multe ori în zilele lui de până atunci că în viață e bine să ai răbdare, că toate lucrurile se rezolvă dacă lași timp Universului să restabilească ordinea firească. Cu toate că de cele mai multe ori le dădea dreptate celor care spuneau asta, avea momente în care a fi răbdător ar fi fost ultima alegere pe care ar fi făcut-o. Era sigur că, de cele mai multe ori, atunci când încerci să grăbești lucrurile, să le faci să se întâmple mai repede și așa cum vrei tu, ori le strici, ori nu mai ai parte de ele și atunci devii dezamăgit. Așteptarea are rostul ei, iar dacă știi cum să o privești, ea este cea care dă frumusețe momentelor cu adevărat speciale, pe care chiar dacă nu ni le imaginăm așa, vom vedea în viitor că ele sunt cele mai prețioase amintiri.

Mâna Maicii Domnului Continuarea