Doar el (I)

Radu Braica - Dig Lacul Morii

Îl știți cu siguranță pe Radu. E fratele meu, care se lasă greu fotografiat. Și asta chiar dacă știe că este foarte fotogenic, și că arată bine, și că este expresiv. Dar deh… E mai greu de convins când vine vorba de: „Nu, nu, stai mai în dreapta. Exact, uită-te în sus! Ahh, ar fi bine să-ți dai ochelarii jos…” Nu e întocmai genul de băiat care să stea minute în șir așa cum vrea altcineva. Dacă-ți convine cum se așază el, ok, dacă nu, trebuie să fii pe fază și să apeși pe declanșator atunci când nu se așteaptă. Continue reading

Măcar pentru o zi

Alvin motanul

Cine nu și-ar dori, măcar pentru o zi, să traiască în pielea unei pisici de casă?! Ei, bine, eu sunt una dintre acele persoane care n-ar refuza să facă schimb de vieți pentru o zi cu Alvin. Woah, să dorm toată ziua unde vreau eu, să mă mângâie toți membrii familiei, să mănânc toate bunătățile și apoi să trag un pui de somn, să stau la geam și să privesc vrăbiuțele și avioanele, să alerg prin toată casa cu Xavi, doar ca să mă distrez… Și câte altele aș mai face dacă m-aș putea pune în locul lui Alvin măcar pentru o zi. 🙂

Continue reading

File de creație (VI)

Unele momente îți rămân pentru totdeauna în minte… Tot încerci să le pui într-un loc și să le lași acolo, dar ele tot continuă să se deruleze prin fața ochilor. Și nu doar atât. Simți chiar și emoțiile, senzațiile acelor momente. Parcă cineva pune la nesfârșit rola filmului respectiv.

Metrou Continue reading

La înălțime

Tuzla

Unii ar spune că lumea este la fel din orice unghi ai privi-o… Ei bine,  eu aș contura altfel lucrurile și aș spune că lumea este aceeași, însă perspectiva din care te uiți la ea, o face să fie total diferită. Așa a fost pentru mine când am privit totul de la înălțime.

Continue reading

File de creație (V)

Și-l întreb: ”De ce scrii?„ Aștept un răspuns. Trec câteva secunde și ridică privirea, își apleacă corpul firav către mine, pieptul parcă nici nu i se mai mișcă atunci când respiră, pleoapele îi descoperă ușor și lent ochii limpezi, și încet buzele încep să croiască niște cuvinte.

Agendă Continue reading

File de creație (IV)

Nu ştiu de ce este aşa. Acum pare că mi-ar da şi Luna de pe cer, apoi se schimbă şi se închide în el, mai ceva ca o broască ţestoasă în carapacea ei de nepătruns. E singur şi ştie asta, vrea pe cineva alături, îşi doreşte să ofere cuiva toată dragostea pe care o are în sufletu-i chinuit de singurătate, dar când se iveşte o prezenţă care i-ar putea fi apropiată, se sperie şi dispare. Se îndepărtează rapid şi nici nu se gândeşte cum va fi după. Pleacă, deşi îi era bine, aşteaptă o vreme, te lasă să suferi puţin, apoi să-ţi treacă, şi când îşi dă seama că vrea înapoi sentimentele de la început, e prea târziu, căci tu ai trecut deja mai departe. Şi-atunci suferă din nou. Nu pentru că cineva l-ar fi rănit, ci pentru că teama de a nu fi rănit la un moment a fost mai puternică decât dorinţa lui de a fi aproape de cineva sau ceva care l-ar face fericit, măcar pentru puţin timp. Aşa dă cu piciorul unor clipe care nu se vor mai întoarce şi care i-ar fi putut lăsa în minte o amintire plăcută şi greu de uitat, şi nu un gust amar şi imposibil de îndepărtat.

Apus Continue reading