Primul SUV

În cei trei ani de când am permisul auto, n-am condus niciun SUV și nicio Toyota. Supriza a fost că miercuri am avut parte de experiența nouă, 2 în 1, de a conduce unul dintre SUV-urile Toyota, RAV4 hibrid. Cum s-a întâmplat asta? Probabil intuiți răspunsul. Tata, prin intermediul celor de la ALD Automotive România, a primit în test această „navă spațială”, cum îmi place mie să o poreclesc. Continue reading

Steaua Speranței

Încă de când eram mică le spuneam alor mei că eu, la un moment dat, îmi voi face un adăpost pentru animale; bine, până la a duce la îndeplinire dorința, aș fi ”adunat” de pe strada toate animalele pierdute, alungate, toate animalele fără locuință. Încă visez la asta.

*

Până atunci, mă voi bucura de noua descoperire. Care-i aceasta? Adăpostul pentru cai „Steaua Speranței”, de pe Șoseaua Petricani. Da, e în București. Continue reading

Cine e VIGNALE?

Să tot fi trecut ceva vreme de când visam la Vignale. Îi povesteam pe-atunci tatălui meu cu atâta poftă și entuziasm despre noul Ford: „și, vai, cum o să fie”, „wow, dar ce linii frumoase va avea”, „mmh, ce mi-aș dori să-l conduc într-o bună zi”. Yep, cine s-ar fi gândit că o să-l conduc weekend-ul acesta?! Continue reading

Doar el (I)

Radu Braica - Dig Lacul Morii

Îl știți cu siguranță pe Radu. E fratele meu, care se lasă greu fotografiat. Și asta chiar dacă știe că este foarte fotogenic, și că arată bine, și că este expresiv. Dar deh… E mai greu de convins când vine vorba de: „Nu, nu, stai mai în dreapta. Exact, uită-te în sus! Ahh, ar fi bine să-ți dai ochelarii jos…” Nu e întocmai genul de băiat care să stea minute în șir așa cum vrea altcineva. Dacă-ți convine cum se așază el, ok, dacă nu, trebuie să fii pe fază și să apeși pe declanșator atunci când nu se așteaptă. Continue reading

Măcar pentru o zi

Alvin motanul

Cine nu și-ar dori, măcar pentru o zi, să traiască în pielea unei pisici de casă?! Ei, bine, eu sunt una dintre acele persoane care n-ar refuza să facă schimb de vieți pentru o zi cu Alvin. Woah, să dorm toată ziua unde vreau eu, să mă mângâie toți membrii familiei, să mănânc toate bunătățile și apoi să trag un pui de somn, să stau la geam și să privesc vrăbiuțele și avioanele, să alerg prin toată casa cu Xavi, doar ca să mă distrez… Și câte altele aș mai face dacă m-aș putea pune în locul lui Alvin măcar pentru o zi. 🙂

Continue reading

Xavi

Xavi - Golden Retriever

Sunt ceva săptămâni de când praful a reușit să-și facă puțin loc pe aparatul meu de fotografiat… Tocmai din motivul acesta mă tot gândeam astăzi că a venit toamna și eu nu am făcut nici măcar o poză, așa că am luat aparatul și am ieșit în curte. Poate, poate, răsare ceva ce merită fotografiat… Ce-i drept, mi-au atras privirea niște castraveți din pseudo-grădina noastră, care, bieții de ei, n-au mai apucat să crească și au rămas acolo, mici și verzi, lângă floarea lor galbenă. Continue reading

Văzut și fotografiat

Tadaaa! Am reușit în cele din urmă să ajung la amfiteatrul din Tineretului sau, mai bine spus, de lângă parc. Deși părăsit și bogat în cioburi și ambalaje uscate de soare, încă mai păstrează puțin din culoarea de dinainte.

N-am fost singură, ci cu noul meu prieten, Gabi. Gabi Ștefîrca. Și ce era mai potrivit de făcut acum?! Câteva poze, bineînțeles. 🙂

Amfiteatru Tineretului - Gabi Continue reading