Doar el (I)

Radu Braica - Dig Lacul Morii

Îl știți cu siguranță pe Radu. E fratele meu, care se lasă greu fotografiat. Și asta chiar dacă știe că este foarte fotogenic, și că arată bine, și că este expresiv. Dar deh… E mai greu de convins când vine vorba de: „Nu, nu, stai mai în dreapta. Exact, uită-te în sus! Ahh, ar fi bine să-ți dai ochelarii jos…” Nu e întocmai genul de băiat care să stea minute în șir așa cum vrea altcineva. Dacă-ți convine cum se așază el, ok, dacă nu, trebuie să fii pe fază și să apeși pe declanșator atunci când nu se așteaptă. Continue reading

File de creație (VI)

Unele momente îți rămân pentru totdeauna în minte… Tot încerci să le pui într-un loc și să le lași acolo, dar ele tot continuă să se deruleze prin fața ochilor. Și nu doar atât. Simți chiar și emoțiile, senzațiile acelor momente. Parcă cineva pune la nesfârșit rola filmului respectiv.

Metrou Continue reading

File de creație (IV)

Nu ştiu de ce este aşa. Acum pare că mi-ar da şi Luna de pe cer, apoi se schimbă şi se închide în el, mai ceva ca o broască ţestoasă în carapacea ei de nepătruns. E singur şi ştie asta, vrea pe cineva alături, îşi doreşte să ofere cuiva toată dragostea pe care o are în sufletu-i chinuit de singurătate, dar când se iveşte o prezenţă care i-ar putea fi apropiată, se sperie şi dispare. Se îndepărtează rapid şi nici nu se gândeşte cum va fi după. Pleacă, deşi îi era bine, aşteaptă o vreme, te lasă să suferi puţin, apoi să-ţi treacă, şi când îşi dă seama că vrea înapoi sentimentele de la început, e prea târziu, căci tu ai trecut deja mai departe. Şi-atunci suferă din nou. Nu pentru că cineva l-ar fi rănit, ci pentru că teama de a nu fi rănit la un moment a fost mai puternică decât dorinţa lui de a fi aproape de cineva sau ceva care l-ar face fericit, măcar pentru puţin timp. Aşa dă cu piciorul unor clipe care nu se vor mai întoarce şi care i-ar fi putut lăsa în minte o amintire plăcută şi greu de uitat, şi nu un gust amar şi imposibil de îndepărtat.

Apus Continue reading

File de creație (III)

Îi spunea mereu că o iubește, că este tot ceea ce și-ar fi putut dori în viața lui, că i-a schimbat viața, că nu ar putea-o niciodată răni. Ahh, orice femeie își dorește să audă asemenea cuvinte, însă se și așteaptă să fie spuse sincer, nu doar de dragul de a fi aruncate în vânt…

Amintiri Continue reading

Cadou

Cadou - DocBook

Cu toții știm cât de plăcut este sentimentul care apare în momentul în care primim cadouri. Ei, bine, eu am avut acest sentiment ieri, când o persoană foarte, foarte dragă mi-a oferit un cadou special. De ce spun special? Pentru că este personalizat într-un mod foarte sugestiv. Aș putea spune despre acest dar că mă reprezintă, având în vedere că se leagă foarte mult de una dintre pasiunile mele, și anume, capoeira.  Continue reading

File de creație (II)

Cer cenusiuEra a patra zi de când nu-i auzise vocea, de când nu-i văzuse chipul, de când nu-i simțise parfumul. Din interior parcă porneau incontrolabil niște flăcări de nestins. Avea nevoie de ea. Cu ochii ațintiți către cerul care devenise cenușiu, stătea neclintit pe scaunul din holul îngust și lipsit de orice formă de viață. Parcă era sedat. Singura mișcare vizibilă era cea a abdomenului său în urma respirațiilor rare. Continue reading

Antrenament (I)

Chiar dacă vara a adus de data aceasta o caniculă destul de greu de suportat, sportivii știu că o zi fără exerciții este o zi fără energie.

De aceea, astăzi am să vă arăt câteva poze de la unul dintre antrenamentele de săptămâna trecută, la care eu am spus pas pentru că…uneori, sportivii se mai și accidentează. 😀  

Grilu și Yannis Continue reading

Văzut și fotografiat

Tadaaa! Am reușit în cele din urmă să ajung la amfiteatrul din Tineretului sau, mai bine spus, de lângă parc. Deși părăsit și bogat în cioburi și ambalaje uscate de soare, încă mai păstrează puțin din culoarea de dinainte.

N-am fost singură, ci cu noul meu prieten, Gabi. Gabi Ștefîrca. Și ce era mai potrivit de făcut acum?! Câteva poze, bineînțeles. 🙂

Amfiteatru Tineretului - Gabi Continue reading