De ce capoeira?

La aproape fiecare antrenament apare întrebarea „Dar de ce capoeira?”. Cum de apare? Păi fie îmi reapare mie în minte, fie  mă întreabă o persoană nou-venită. Să-mi reamintesc acest lucru zi de zi nu poate fi decât benefic, căci mă ajută să devin și mai motivată, să-mi doresc să mă antrenez mai mult și să-mi consolidez încrederea pentru a-mi atinge scopul de aproape 2 ani stabilit.

Antrenament capoeira București Continuarea

Măcar pentru o zi

Alvin motanul

Cine nu și-ar dori, măcar pentru o zi, să traiască în pielea unei pisici de casă?! Ei, bine, eu sunt una dintre acele persoane care n-ar refuza să facă schimb de vieți pentru o zi cu Alvin. Woah, să dorm toată ziua unde vreau eu, să mă mângâie toți membrii familiei, să mănânc toate bunătățile și apoi să trag un pui de somn, să stau la geam și să privesc vrăbiuțele și avioanele, să alerg prin toată casa cu Xavi, doar ca să mă distrez… Și câte altele aș mai face dacă m-aș putea pune în locul lui Alvin măcar pentru o zi. 🙂

Continuarea

File de creație (VI)

Unele momente îți rămân pentru totdeauna în minte… Tot încerci să le pui într-un loc și să le lași acolo, dar ele tot continuă să se deruleze prin fața ochilor. Și nu doar atât. Simți chiar și emoțiile, senzațiile acelor momente. Parcă cineva pune la nesfârșit rola filmului respectiv.

Metrou Continuarea

La înălțime

Tuzla

Unii ar spune că lumea este la fel din orice unghi ai privi-o… Ei bine,  eu aș contura altfel lucrurile și aș spune că lumea este aceeași, însă perspectiva din care te uiți la ea, o face să fie total diferită. Așa a fost pentru mine când am privit totul de la înălțime.

Continuarea

File de creație (V)

Și-l întreb: ”De ce scrii?„ Aștept un răspuns. Trec câteva secunde și ridică privirea, își apleacă corpul firav către mine, pieptul parcă nici nu i se mai mișcă atunci când respiră, pleoapele îi descoperă ușor și lent ochii limpezi, și încet buzele încep să croiască niște cuvinte.

Agendă Continuarea

File de creație (IV)

Nu ştiu de ce este aşa. Acum pare că mi-ar da şi Luna de pe cer, apoi se schimbă şi se închide în el, mai ceva ca o broască ţestoasă în carapacea ei de nepătruns. E singur şi ştie asta, vrea pe cineva alături, îşi doreşte să ofere cuiva toată dragostea pe care o are în sufletu-i chinuit de singurătate, dar când se iveşte o prezenţă care i-ar putea fi apropiată, se sperie şi dispare. Se îndepărtează rapid şi nici nu se gândeşte cum va fi după. Pleacă, deşi îi era bine, aşteaptă o vreme, te lasă să suferi puţin, apoi să-ţi treacă, şi când îşi dă seama că vrea înapoi sentimentele de la început, e prea târziu, căci tu ai trecut deja mai departe. Şi-atunci suferă din nou. Nu pentru că cineva l-ar fi rănit, ci pentru că teama de a nu fi rănit la un moment a fost mai puternică decât dorinţa lui de a fi aproape de cineva sau ceva care l-ar face fericit, măcar pentru puţin timp. Aşa dă cu piciorul unor clipe care nu se vor mai întoarce şi care i-ar fi putut lăsa în minte o amintire plăcută şi greu de uitat, şi nu un gust amar şi imposibil de îndepărtat.

Apus Continuarea

File de creație (III)

Îi spunea mereu că o iubește, că este tot ceea ce și-ar fi putut dori în viața lui, că i-a schimbat viața, că nu ar putea-o niciodată răni. Ahh, orice femeie își dorește să audă asemenea cuvinte, însă se și așteaptă să fie spuse sincer, nu doar de dragul de a fi aruncate în vânt…

Amintiri Continuarea

Cadou

Cadou - DocBook

Cu toții știm cât de plăcut este sentimentul care apare în momentul în care primim cadouri. Ei, bine, eu am avut acest sentiment ieri, când o persoană foarte, foarte dragă mi-a oferit un cadou special. De ce spun special? Pentru că este personalizat într-un mod foarte sugestiv. Aș putea spune despre acest dar că mă reprezintă, având în vedere că se leagă foarte mult de una dintre pasiunile mele, și anume, capoeira.  Continuarea

File de creație (II)

Cer cenusiuEra a patra zi de când nu-i auzise vocea, de când nu-i văzuse chipul, de când nu-i simțise parfumul. Din interior parcă porneau incontrolabil niște flăcări de nestins. Avea nevoie de ea. Cu ochii ațintiți către cerul care devenise cenușiu, stătea neclintit pe scaunul din holul îngust și lipsit de orice formă de viață. Parcă era sedat. Singura mișcare vizibilă era cea a abdomenului său în urma respirațiilor rare. Continuarea

Gânduri de duminică

Nori si blocuri

Uneori…uneori nici nu știi cu ce să începi sau cum să faci asta. Uneori viața te pune în situații pe care nu ți le dorești. Uneori e mai simplu să te prefaci că ceva nu s-a întâmplat decât să suporți consecințele. Uneori unii oameni doar se folosesc de tine și de sentimentele tale. Uneori e mai bine să fii sceptic decât să acorzi credit din prima secundă, chiar dacă știi că așa ar fi corect. Uneori, oricât de mult ai vrea ca ceva să fie așa cum ți-ai imaginat, destinul se scurge tot așa cum vrea el. Uneori nu merită să îți pese, atunci când alții nici nu se preocupă de existența ta. Uneori ne e teamă și de umbra noastră. Continuarea