Steaua Speranței

Încă de când eram mică le spuneam alor mei că eu, la un moment dat, îmi voi face un adăpost pentru animale; bine, până la a duce la îndeplinire dorința, aș fi ”adunat” de pe strada toate animalele pierdute, alungate, toate animalele fără locuință. Încă visez la asta.

*

Până atunci, mă voi bucura de noua descoperire. Care-i aceasta? Adăpostul pentru cai „Steaua Speranței”, de pe Șoseaua Petricani. Da, e în București. Continue reading

Măcar pentru o zi

Alvin motanul

Cine nu și-ar dori, măcar pentru o zi, să traiască în pielea unei pisici de casă?! Ei, bine, eu sunt una dintre acele persoane care n-ar refuza să facă schimb de vieți pentru o zi cu Alvin. Woah, să dorm toată ziua unde vreau eu, să mă mângâie toți membrii familiei, să mănânc toate bunătățile și apoi să trag un pui de somn, să stau la geam și să privesc vrăbiuțele și avioanele, să alerg prin toată casa cu Xavi, doar ca să mă distrez… Și câte altele aș mai face dacă m-aș putea pune în locul lui Alvin măcar pentru o zi. 🙂

Continue reading

Xavi

Xavi - Golden Retriever

Sunt ceva săptămâni de când praful a reușit să-și facă puțin loc pe aparatul meu de fotografiat… Tocmai din motivul acesta mă tot gândeam astăzi că a venit toamna și eu nu am făcut nici măcar o poză, așa că am luat aparatul și am ieșit în curte. Poate, poate, răsare ceva ce merită fotografiat… Ce-i drept, mi-au atras privirea niște castraveți din pseudo-grădina noastră, care, bieții de ei, n-au mai apucat să crească și au rămas acolo, mici și verzi, lângă floarea lor galbenă. Continue reading

Din seria pozelor cu Motă'

Motan

Până acum, majoritatea pisicilor pe care le-am avut erau ori foarte somnoroase, ceea ce însemna că în afară de a dormi și a mânca nu făceau altceva în plus ( nu prea simțeai că ai un animal în casă ), ori foarte active, non-stop plimbându-se pe undeva ( și le vedeam cam rar ). Motă’ nu e așa. Continue reading