Bestia roșie

Știam că în mai puțin de două săptămâni plecam la Cioclovina, Hunedoara, și că locația nu ar fi fost cea mai prietenoasă cu un Megane, așa că am dat sfoară în țară și în cele din urmă, Toyota România mi-a făcut surpriză un Hilux. Da, da, un pick-up. Roșu metalizat. Sau un monstru de mașină, cum i-ar spune mama.

Bineînțeles că am fost super-încântată, mai ales că una dintre mașinile visurilor mele este un pick-up, și de îndată ce am aflat, am și stabilit traseul, așa încât să testez mașina, și să am ce să vă povestesc despre aventura de 3 zile cu noul Hilux.

Știind că urmează să conduc undeva la vreo 1000km în 3 zile, mi s-a spus că mașina nu-i foarte confortabilă, că e greu de găsit un loc de parcare pentru ea, că s-ar putea să mă obosească fiind manuală și să fie greoaie, însă zâmbetul și entuziasmul meu nu luau în seamă nicio urmă de pesimism legată de escapada ce va fi urmat să înceapă.

Într-adevăr, cu locurile de parcare atunci când ai o mașină robustă, mai lungă de 3m, e destul de dificil atât în București, cât și în afară, dar nu imposibil. Am găsit fără probleme loc de parcare pe străduțele înguste din Sibiu, așa că…

Am primit însă, de cel puțin 5 ori, întrebarea „ți-a fost greu să o parchezi?”. Ei, bine, nu. Este o mașină mare, față de ce conducem majoritatea zilnic, însă de îndată ce te adaptezi la configurația ei, te setezi așa cum ți-e confortabil, oglinzile mari și camera de pe spate te ajută să nu întâmpini niciun obstacol la a o parca. Pentru cei care au întrebat de senzorii de parcare, nu sunt necesari.

Înainte să vă spun cum s-a comportat pe drum, vă las și câteva detalii despre bestia roșie: am avut un Hilux Style 2019, cu cabină dublă, tracțiune 4×4, motor 2.4L Diesel, 150CP, 6 trepte manuală, iar dacă vreți și-un preț, acesta începe de la 36.195 euro (mai multe detalii găsiți aici).

Ca să ”testez” bestia, mi-am pus în minte să observ cum se comportă pe autostradă, la viteză mai mare de 100km/h, să văd ce consum scot, să-mi dau seama dacă e confortabilă sau nu la drum lung, să observ dacă e stabilă în curbe, dacă urcă fără probleme pe trasee înclinate, cum se manifestă pe teren accidentat, și bineînțeles, dacă-mi oferă mult prea importantul sentiment de siguranță.

*

Pe autostradă, maximumul de viteză a fost 150km/h. Nu pentru că mașina nu ar fi putut mai mult, ci pentru că am zis să păstrez o viteză care să ne mențină în siguranță. M-am simțit super confortabil, nu am avut nicio grijă și nici nu m-am îndoit vreo secundă că nu m-ar fi sprijinit în depășiri. De altfel, cei care se trezeau cu o bestie roșie apărând dintr-o dată în oglindă, îmi cam făceau loc. Are un talent special de a da la o parte cu ușurință tot ce-i stă în cale.

Ca o paranteză, pentru că bena nu a fost acoperită, pentru 3 persoane cu bagaje, a fost destul de micuț spațiul din ea – am pus ghiozdanele în spatele scaunului meu și pe banchetă.

În parcarea de la Castelul Corvinilor, au mai poposit doi frați japonezi lângă Hilux

De cum am ieșit de pe autostradă și ne-am îndreptat spre Transfăgărășan, am simțit că încep să pun la încercare, puțin câte puțin, abilitățile mașinii. Și după cum știți, neavând niște drumuri foarte bune, am cam făcut slalom printre gropi. Chiar și-așa, cele pe care nu le-am putut evita, nu le-am resimțit atât de tare.

*

În apropiere de Vidraru însă, am tras mai tare de mașină în curbe, ca să mă obișnuiesc cu ea și mi-am dat seama că deși este foarte bine așezată pe șosea, la viteze de peste 60km/h în viraje, devine destul de instabilă. Dar nu a fost o problemă, căci volanul este foarte ușor, ceea ce contribuie la conducerea facilă a Hilux-ului, atât pe șosea, cât și pe teren accidentat.

Ce m-a impresionat a fost că mașina nu este zgomotoasă. Făcând comparație cu Nissan Navara, pe care l-am condus acum doi ani, Hilux-ul a fost super silențios. Într-adevăr atunci când o comutam pe 4×4, sunetul se schimba, torcea mult mai tare, dar nu deranjant. Practic, unul dintre obiectivele celor de la Toyota, pentru Hilux 2019, acesta a fost, să fie mai silențioasă, chiar dacă este un pick-up.

*

Mi-am imaginat că pe Transfăgărășan consumul va crește semnificativ, că deh, mașină grea, e de urcat, însă nu a fost deloc așa, și asta datorită noilor motoare diesel folosite de Toyota.

Cumva, Hilux-ul începea să fie în peisajul propice, la înălțime, printre stânci – era pe un drum la nivelul trăsăturilor ei. O mașină cu forme puternice și musculoase, cu linii dinamice, pe un drum celebru și provocator.

De îndată ce am schimbat terenul, de la asfalt, la pietriș, noroi și bălți, s-a transformat. Din pick-up-ul cuminte, liniștit, parcă-și înfigea ghearele în teren și înainta cu forță. Nicio hârtoapă, nicio pantă abruptă, nicio bucată de drum ruptă, nu i-au stat în cale. E menită să înfrunte astfel de condiții și o face cu o lejeritate captivantă.

Toyota Hilux și Cioclovina

Pentru mine, noul Hilux a trecut orice test. Mi-a dat siguranță în toate condițiile întâmpinate, mi-a oferit curaj și m-a determinat să mă încred în abilitățile care au făcut-o atât de cunoscută de-a lungul anilor.

Desigur, s-ar putea să fiu subiectivă, căci sunt o fană a pick-up-urilor, însă noul Hilux chiar redefinește percepția puterii, având performanțe remarcabile.

Mulțumesc, Toyota România! 🙂

Și pentru că mi s-a zis că Hilux nu-i chiar o mașină pe măsura mea (deși eu nu sunt de acord), după ce am predat-o, am trecut la următoarea experiență – micuțul și furiosul Smart. 

Facebook Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *