Primul SUV

În cei trei ani de când am permisul auto, n-am condus niciun SUV și nicio Toyota. Supriza a fost că miercuri am avut parte de experiența nouă, 2 în 1, de a conduce unul dintre SUV-urile Toyota, RAV4 hibrid. Cum s-a întâmplat asta? Probabil intuiți răspunsul. Tata, prin intermediul celor de la ALD Automotive România, a primit în test această „navă spațială”, cum îmi place mie să o poreclesc.

*

La o primă întâlnire cu RAV4 hibrid, la o primă vedere, pare o mașină oarecum nefinisată, impresie care la mine s-a format în momentul în care am ajuns în spatele mașinii și i-am observat liniile portbagajului, însă după ce te familiarizezi puțin cu ea și o privești mai în ansamblu, observi robustețea ei și îmbinarea armonioasă a liniilor drepte cu cele curbe.

Așa cum am obișnuit și până acum, nu voi face un review tehnic  al mașinii, ci unul în care am să povestesc exact cum s-a simțit o persoană de 20 de ani care se urcă pentru prima oară la volanul unui SUV. Având în vedere că am apucat să mă plimb puțin cu ea miercuri seară pe o vreme destul de ploioasă și ieri seară pe o vreme foarte bună, vreau să cred că am apucat să mă bucur de experiența RAV4 hibrid destul de intens și că am reușit să cunosc această mașină câtuși de puțin.

Miercuri seară, în aglomerația de pe Ștefan cel Mare, am realizat cât de util este să conduci o mașină automată. Chiar dacă RAV4 este masivă și pare greu de condus, mai ales din perspectiva unei persoane mignone, a fost absolut incredibil cât de ușor s-a strecurat prin traficul aglomerat. Fără cârcei, fără stresul schimbării vitezei, fără teama că ar putea muri motorul. Toate astea au fost uitate pentru că această Toyota pare că se conduce singură. Foarte relaxant să fii pe scaunul șoferului, mai ales pentru că îți oferă confortul și condițiile dorite, de la climatizare automată, bi-zonă până la scaune față încălzite și multe alte facilități despre care puteți citi aici.

Mi-au plăcut foarte mult oglinzile laterale pentru că sunt mari. Eu, obișnuită să conduc în primii doi ani după ce am luat permisul un Fiat Doblo, m-am bucurat de aceeași vizibilitate ridicată în oglinzile Toyotei. Cred că este un avantaj și că te ajută foarte mult în trafic, și în mod special la parcări. Vorbind despre oglinzi, mi-am amintit de sistemul de monitorizare a unghiului mort, care, de asemenea, mi se pare super util. Și vă spun și de ce: pentru că în traficul aglomerat și haotic din București, în momentele de neatenție și de grabă, semnalul portocaliu care apare pe oglinzi poate salva timp, automobile și chiar și oameni. Ai putea spune că acest sistem distrage atenția (așa mi s-a părut și mie inițial căci nu eram obișnuită), însă e exact contrariul: atrage atenția, ceea ce este important pentru optimizarea experienței condusului.

Un alt sistem a cărui influență am simțit-o ieri și care m-a încântat a fost sistemul de control al stabilității vehiculului (VSC+). Ce face acest sistem? Contribuie la menținerea stabilității vehiculului și previne derapajele la abordarea cu viteză a virajelor sau pe suprafețe carosabile alunecoase. Ei, bine, și cum mi-am dat seama de efectul acestui sistem? Există un sens giratoriu care are onoarea să cunoască fiecare mașină pe care am oportunitatea să o conduc; intru în acel sens giratoriu (care nu se bucură de prea mult trafic) de două ori, consecutiv. În momentul în care am crescut viteza, mașina tindea să se ducă către exterior și parcă aveam impresia că am să mă răstorn, însă imediat intră în acțiune VSC+-ul; mașina se înfrânează și-și recapătă stabilitatea și poziția sigură pe carosabil. Cred că influența și contribuția benefică ale acestui sistem  se simt cel mai bine pe drumurile cu serpentine, pe drumurile alunecoase și, probabil, chiar și iarna.

Ca și la Ford Mondeo Vignale Hibrid pe care l-am condus de curând, un alt sistem care mi se pare foarte ingenios și de ajutor pentru șoferi, este tempomatul adaptativ, care ajută mașina să mențină o distanță prestabilită față de vehiculul aflat în față, iar în cazul micșorării acesteia, sistemul reduce viteza mașinii.

Ce mai este de apreciat la Toyota RAV4 Hibrid este că deși este o mașină grea, este foarte puternică, ajungând până la 197 CP, în funcție de modelul ales. În momentul în care îi calci pedala de accelerație, simți cum te adâncește în scaun, cum crește nivelul de adrenalină din sânge și cum se transformă; în acele momente își arată și fața de mașină dură, de mașină care poate lăsa în urmă cu ușurință multe alte automobile.

Un sentiment interesant este cel al condusului cu trapa deschisă. Era o dorință vinovată să conduc o mașină cu trapă pe care să o pot deschide și uite că s-a întâmplat. Toate sunetele din trafic și din afara mașinii se aud diferit și totodată, parcă nu te mai simți chiar așa închis între 5 uși. Se creează o conexiune diferită cu „lumea” din afara mașinii, sentiment care mie mi-a plăcut foarte mult.

Rezumând experiența Toyota RAV4 Hibrid în câteva propoziții aș zice că este o experiență care scoate în evidență inovația, performanțele înalte și ingeniozitatea designerilor Toyota. Stând atât pe scaunul șoferului, cât și pe bancheta din spate, te poți bucura de confortul generos pe care-l oferă această mașină. O mică adăugare la ce mi-a plăcut la RAV4 este că în spate, există un spațiu mare care îți insuflă relaxare și liniște.

Pe mine, care am condus pentru prima oară un SUV, Toyota RAV4 Hibrid, m-a convins (mai tare) să nu renunț la visul de a-mi cumpăra un SUV, tocmai pentru că m-am simțit foarte confortabil conducând-o și pentru că îmi satisface nevoia de spațiu, nevoia de siguranță.

 

Facebook Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *