”Experiment”

Știți zilele acelea de vineri când sună alarma devreme și singurul gând este să iei telefonul și să-l arunci undeva departe, iluzionându-te zadarnic că mai ai de dormit ceva vreme? Ei, bine, așa a fost pentru mine ieri.

Cu toate că m-am urnit atât de greu (aveam o oră la dispoziție pentru a face tot ce-mi propusesem înainte să plec la cursuri și nu-mi părea suficientă), atitudinea mi s-a schimbat radical la un moment dat. Care-i acel moment nici eu nu știu, dar știu că acel declic a apărut până să plec de-acasă.

*

Cu nivelul de energie ridicat, capuccino-ul băut, gândurile puse în ordine, mi-a venit o idee. Mă gândeam în sinea mea: „Băi, Ruxi, tu știi câți oameni probabil s-au simțit ca tine astăzi? Oare acei oameni au reușit să redescopere energia necesară pentru a încheia săptămâna? Ai putea face tu ceva pentru ei ca să-i înveselești?”. Cu gândurile acestea la pachet, în metrou, am pus 45 de caractere laolaltă, am deschis lista de contacte din telefon și am selectat persoanele a căror voce n-am mai auzit-o de ceva vreme, persoanele despre care credeam că ar avea nevoie de-un imbold pentru a se trezi, persoanele cărora voiam să le aduc un zâmbet pe buze.

În primă fază, am pornit doar de la faptul că vroiam să aduc niște zâmbete pe chip (asta consideram că ar fi fost efectul dat de mesajul meu), însă, ulterior, am realizat că aș putea numi această inițiativă, experiment. Nu în laborator, ci în realitate. Să-i spunem, mai degrabă, observație provocată. De ce am ajuns la a-i spune așa? Păi, hai să vă povestesc.

Am trimis în total 25 de mesaje. Am primit răspuns la 21 dintre acestea. Trei dintre ele m-au surprins; au fost pline de entuziasm, motiv pentru care nivelul meu de fericire ajunsese să fie foarte înalt. Reacțiile au fost multiple și surprinzătoare, de la „Băi, ai greșit numărul?”, la „Ce te apucă?”, la „Wow, ce dor mi-era să te-aud!”, până la „Ruxi, ca-ntotdeauna știi să-mi faci ziua mai frumoasă.”; m-am amuzat pentru că nici eu nu mă așteptam la atâtea variante de răspuns. Toate m-au făcut să zâmbesc și toate m-au ajutat să trag câteva concluzii.

*

Bineînțeles, bucuria mea cea mai mare a fost adusă de faptul că mi-am atins obiectivul: am reușit să le fac ziua mai bună unor oameni, le-am adus zâmbetul pe buze încă de dimineață. Și asta mi-a făcut și mie ziua mai bună. Da, când am ajuns la facultate colegele mele îmi spuneau: „Rux, dar cum poți după o săptămână atât de plină, știind că avem 6 ore de stat la facultate, apoi ai antrenament, mai ești și în prag de răceală, totuși să fii atât de veselă?” Well, it’s easy. Am fost ajutată de niște oameni frumoși.

Mergând mai departe, mi-am dat seama de un lucru: oamenii nu sunt obișnuiți cu astfel de inițiative și au reacții, în primă fază, hmm, cum să le spun, reticente. Nu știu dacă-i cuvântul potrivit, dar vă explic la ce mă refer. Majoritatea persoanelor se așteaptă atunci când primesc un mesaj să sune ceva de genul: „Ce faci?”, „Cum ești?”, „Ai rezolvat ce te-am rugat?”, „Mă poți ajuta cu asta?”, „Ieșim la o bere diseară?” și exemplele pot continua. În momentul în care îi trimiți din senin unei persoane un mesaj de genul „Hello, să ai o zi bună!”, oamenii încep să-și pună întrebări, se îndoiesc de validitatea lui, cred că-i trimis aiurea, că are vreun scop ascuns și așa mai departe. Ei, nu-i chiar așa. Eu am făcut acest lucru de mai multe ori, și asta doar pentru a le ura oamenilor „o zi bună”, doar pentru le arăta că-mi pasă de cum va fi ziua lor, pentru a le spune indirect „hei, mă gândesc la tine, chiar dacă nu am timp să ieșim la o cafea”, pentru a le face pur și simplu ziua mai fericită sau doar un moment al zilei, și nu pentru a urmări vreun scop ascuns sau mai știu eu ce… Și uneori mai fac acest lucru pentru că eu nu am o zi bună și-mi doresc ca măcar cei din jurul meu să se simtă bine, iar dacă eu pot influența acest lucru în vreun fel, nu pot decât să mă bucur.

*

Toată experiența aceasta mi-a creat o stare excelentă de bine, m-am bucurat să mă conversez cu persoane pe care nu le-am mai văzut de luni întregi, m-a uimit și încântat faptul că oamenii îmi mulțumeau că mi-am luat din timpul meu și le-am scris. A fost o reală sursă de satisfacție, motiv pentru care mi-am dorit să scriu despre ea.

*

Și pentru că-i weekend, vremea relaxării, vă urez un final de săptămână cât mai plăcut, cu multe zâmbete și plin de veselie!

 

 

Facebook Comments

One thought on “”Experiment”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *