Weekend de excepție

„Am avut un weekend de excepție!” nu-i chiar fraza pe care o spun la finalul fiecărei săptămâni, însă aseară am spus aceste cuvinte cu toată inima.

Am petrecut două zile departe de București, zile în care am uitat de griji, de timp, și în care mi-am reîncărcat bateriile; sunt cu siguranță momente memorabile, care au un loc de cinste în cutia cu amintiri din bagajul meu.

Weekend de exceptie

Înainte de a vă povesti câteva dintre experiențele zilelor trecute, vreau să vă spun că de data aceasta am schimbat puțin formatul postării: în loc de fotografii, una după alta, acum am să postez un mic video, reprezentativ pentru weekend-ul care s-a încheiat.

*

După mai bine de 20 de ani în care România mi-a fost țara pe care am cutreierat-o, sâmbătă am descoperit frumusețea unui loc de poveste și plin de aventură: Canionul 7 Scări. Deși știam de mai multă vreme de existența lui, abia acum am ajuns să-l vizitez.

De la lungile cărări umbrite de brazii înalți, la susurul vioi al râului limpede și până la masivele stânci despreunate, totul dezvăluia o altă latură a țării noastre; una curată, proaspătă și liniștită.

Drumeția până la canion a fost presărată de chicoteli multiple și fiori aduși de răcoarea pădurii. Cele 7 scări renumite au fost pentru mine un test, test trecut cu brio atât de inima mea, cât și de mintea mea. Mi-am dat seama că sunt mai curajoasă decât credeam. Spun asta pentru că nu este cel mai sigur loc în care o persoană cu frică de înălțime se va simți relaxată, ci mai degrabă anxioasă. Cine-a spus că transpirația rece nu-i semn bun, a avut o totală dreptate. Eu am simțit-o pe pielea mea…

Drumul de întoarcere la mașină a fost pentru mine și pentru Radu o reală aventură – 21 de tiroliene care se întind pe mai mult de doi kilometri și zeci de copaci care ne-au simțit prezența aproape. Cine-ar fi crezut că eu, omul care-și asumă doar riscuri atent calculate și care se teme de înălțime, va accepta o asemenea provocare? Nu multă lume, vă spun eu; poate doar cei ce știu povestea primei mele experiențe aeriene.

Momentul cel mai bine gravat în memorie este cel al izbiturii de copac. La prima vedere, tiroliana părea ceva lejer, mai făcusem asta acum ceva ani, prin Cluj, pe deasupra Cascadei Vălul Miresei; nimic periculos. Dar coapsa puțin vânătă, capul zdruncinat, nasul zgâriat și steluțele verzi sunt simptome ale unui lucru serios. Da, și eu, și Radu, ne-am izbit de același copac. Nu pentru că nu respectaserăm instructajul impecabil făcut de tipa care ne-a echipat, ci pentru că acea porțiune cu tiroliana a fost foarte lungă, prindeai viteză foarte mare, experiența în domeniu nu ne era foarte vastă, iar porțiunea de oprire nu era prea generoasă, astfel că…bang! luai în brațe copacul înfășurat într-un burete, care atenua cât de cât lovitura.

*

Nici drumul către Văleni, unde ne-am petrecut restul zilei de sâmbătă și duminica, n-a fost cea mai banală experiență. Ba din contră. Șofer beat la două mașini distanță pe-un drum necunoscut și întunecat, ceață pe serpentine de nu-ți vedeai nici lumina farurilor, camioane încărcate și rapide…eh, a fost o experiență interesantă adăugată celor 2 ani de condus.

*

Nici ziua de duminică nu a fost mai prejos: înviorarea de dimineață în drum spre izvor, o încercare haioasă de a juca fotbal american, dar care ne-a făcut poftă de mâncare, o masă copioasă în familie, drumeție prin satul Cerașu, încheiată cu o ”demonstrație” de capoeira la înălțime, pe dealurile mângâiate de soarele care ne-a fost alături tot weekend-ul acesta de octombrie.

Atât vă spun despre ziua de duminică. Vă las să descoperiți restul în video-ul de mai jos.

Facebook Comments

2 thoughts on “Weekend de excepție

    • Ruxi says:

      Heei, mulțumesc! Bine ai venit în vizită la noua adresă! 🙂

      Sper să-ți facă plăcere să arunci câte-o privire pe aici din când în când.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *