Un om în mai multe cuvinte

Professor Eletrodo, Cordao de Ouro, HamburgNu întotdeauna există un motiv anume pentru care să scrii despre ceva sau cineva. Acesta-i și cazul meu acum. Am căutat o motivație care să fie pe înțelesul celor din jurul meu, însă am ajuns la concluzia că motivația mea intrinsecă este suficientă, astfel încât să trec la fapte.

Ideea acestui articol venit după multă pauză sau, mai degrabă, lipsă de inspirație? Am vrut (și am făcut asta din moment ce citiți articolul… ) să scriu despre o persoană care nu are nevoie de multe cuvinte ca să creeze în mintea ta o imagine clar conturată a sa. Este acel gen de om care, prin prezența fizică și prin atitudine, îți oferă răspunsuri la întrebările care-ți apar în minte atunci când interacționezi pentru prima dată cu el. Este unul dintre puținii oameni cărora le răpești o oră din timpul lor, dar care îți oferă informație cât pentru un proces de cunoaștere îndelungată… O să fie mai clar ce am vrut să exprim anterior, parcurgând următoarele rânduri.

Cine este el? El este Thiago Ferreira sau așa cum îl știu cei din cercul de capoeira, Professor Eletrodo; este profesor de capoeira în Germania, mai exact în Hamburg.

Professor Eletrodo, Cordao de Ouro, Hamburg

L-am cunoscut acum aproape o lună când am fost împreună cu prietenii mei, la un workshop de capoeira în Germania – a fost o experiență foarte interesantă, de pe urma căreia am tras ceva învățături.

Pentru că timpul nu ne-a permis, nu am apucat să ne antrenăm cu el și nici să descoperim puțin din secretul trăiniciei lui în capoeira. Cred că de-aici s-a născut o ”pseudo-frustrare” pentru mine, care m-a determinat să aflu cumva mai multe despre acest profesor. Chestia asta cred că e un fel de trăsătură specifică practicanților de capoeira pentru că atunci când ai contact cu un profesor nou ( în cazul de față și din țara-mamă a capoeirei ), îți dorești să afli cât mai multe: despre el, despre istoria lui, despre motivațiile lui, despre ceea ce te menține pe drumul de capoeirist ș.a.m.d.

*

Pentru că eu sunt deseori acea persoană intruzivă, căreia îi place să pună întrebări, am zis să-mi încerc norocul și cu Professor Eletrodo. Și de data aceasta astrele au fost aliniate corespunzător și m-au condus, din nou, către momentul/starea de a rămâne impresionată de cât de frumos își pot pune unii oameni în cuvinte experiențele de viață. Drept urmare, am să încerc să vă povestesc și vouă, cu probabil nu același farmec, câteva din spusele lui, legate de capoeira.

Professor Eletrodo, Cordao de Ouro, Hamburg

Prof. Eletrodo are o poveste foarte interesantă. El a început capoeira atunci când avea 6 ani. Nu din propria dorință, ci mai mult din cauza circumstanțelor. Tatăl lui călătorea constant într-un alt oraș, Santo Amaro da Purificação, unde mergea să studieze religia africană, candomblé. Ajungând des pe-acolo, încă de când era foarte mic, s-a împrietenit cu mai mulți copii ai zonei. Mare parte din copilărie și-a petrecut-o pe stradă, în grija unui prieten de-al tatălui său, ai cărui copii practicau capoeira. Astfel, așa cum îi place lui să spună, a crescut făcând capoeira.Pe-atunci nu aveau grupuri așa cum sunt astăzi, dar chiar și așa, mergeau la diferite rodas, uneori doar pentru a observa, ca mai apoi să încerce împreună să deslușească acele aspecte absorbite din jocul celor mai mari și mai avansați.

Când la 16 ani s-a întors definitiv în orașu-i de proveniență, Belo Horizonte (Minas Gerais), s-a alăturat grupului Cordão de Ouro, din care și astăzi face parte.

*

Atunci când l-am întrebat cum i-a schimbat capoeira viața și ce i-a adus în plus, răspunsul a fost unul foarte complex. Pentru el, această artă afro-braziliană reprezintă o cale nesfârșită către o căutare constantă de cunoștințe și filosofii de viață, focusul fiind libertatea. Nu doar libertatea în cadrul unui sistem, care de cele mai multe ori ne limitează, ci libertatea sinelui.Capoeira este o transformare, o modificare continuă a ceea ce semnifică libertatea în concepția lui. Capoeira îl conduce și l-a condus întotdeauna în direcția oamenilor potriviți, l-a ajutat să înțeleagă mai bine valorile reale din viața unui om și faptul că acestea reprezintă mai mult decât ceea ce facem zi de zi.

Capoeira înseamnă învățare eternă. Am ajuns la concluzia aceasta analizând împreună una dintre declarațiile lui Mestre Pastinha, dinainte de a muri, în care spunea că el nici acum nu știe nimic despre capoeira. Prof. Eletrodo a transformat aceste cuvinte în filosofia lui de viață; căutarea de informații, cunoștințe, înțelepciune nu ajunge niciodată la final și nu-i niciodată degeaba. Întotdeauna mai există ceva ce poți afla, ce este nevoie să mai știi, să mai adaugi la bagajul tău de cunoștințe.

[youtube https://www.youtube.com/watch?v=NSD662JUYYY&w=420&h=315]

Un alt beneficiu a fost atragerea onestității și prietenilor adevărați.Capoeira este împotriva clișeelor, împotriva unui sistem fix, gata definit, de care ai nevoie pentru a cunoaște bine pe cineva, pentru a purta o conversație de calitate sau pentru a considera pe cineva un bun prieten. Capoeira face lucrurile total altfel. Poți juca cu cineva în roda, pe care nu l-ai mai văzut până atunci, cu care nu ai mai vorbit, care nu vorbește aceeași limbă ca tine, care nu are aceeași manieră de a juca, dar să ai o conversație frumoasă, în urma căreia se poate lega o prietenie reală – după acel joc din roda.

*

Pentru un tip de numai 26 de ani, cuvintele acestea mi se păreau ceva prea mature și cumva cu o urmă de influență pozitivă, înțeleaptă, din partea cuiva, așa că am fost curioasă să știu care îi este mentorul sau cine este modelul său în viață. Răspunsul: Mestre Suassuna, reflexia grupului Cordão de Ouro, creatorul acestuia. De ce el? Pentru că este unul dintre puținii oameni care nu ține cont de grupul din care faci parte, care nu face diferențe în funcție de locul din care provii; el trăiește din plin, el este în sine propria sa capoeira, în toată contemporaneitatea sa. Mestre Suassuna não é Angola, nem Regional, é também Angola e Regional.

*

Oricine a practicat vreodată capoeira sau a pus mâna pe vreun berimbau a simțit niște fiori plăcuți. Ei, bine, Professor Eletrodo îmi spunea că atunci când cântă la berimbau simte uniunea corpului cu sufletul, ceea ce reprezintă mai mult decât simpla acțiune de a cânta la un instrument. La fel este și când joacă în roda: atmosfera aceea care îl face să se simtă într-o altă lume, care îl conduce către o conexiune cu toți cei prezenți, de la partenerul de joc până la cel care doar asistă sau bate din palme. Uneori asta dă greș, dar atunci când funcționează este uimitor sentimentul.

*

Cum întotdeauna avem tendința să vorbim doar despre momentele frumoase din viața noastră, am vrut cumva să-i complic situația profesorului Eletrodo. Eram curioasă care a fost cel mai dificil moment din viața lui de capoeirist și dacă a fost accidentat vreodată, încât a fost nevoit să se oprească. Mi-a răspuns, bineînțeles, foarte detaliat și la aceste întrebări.

„Momentul cel mai dificil pentru mine a fost când sfânta mea mamă a murit iar eu am încercat foarte multă vreme să găsesc o explicație. Capoeira m-a ajutat și mi-a oferit un răspuns: acesta este un proces natural. E ca un joc care se termină. Tot ceea ce ea m-a învățat trebuie să se reflecte în ceea ce eu sunt astăzi. Mama mea avea mintea, gândirea unei capoeiriste chiar dacă ea nu se antrena, pentru că ea a trăit în libertate și a prețuit-o mereu. Ea m-a învățat asta întotdeauna: să iubesc libertatea, căci libertatea în esență este o chestiune de fericire, care nu ține cont unde și cu cine ești…”

Accidente se întâmplă oricând, și dacă mergi pe stradă ai șanse să te împiedici de-o bordură și să cazi. Eh, el a simțit asta mai tare. A căzut încercând să facă un salt nou și mai complicat, s-a lovit la cap și a fost în comă două zile. O perioadă de 3 luni nu s-a mai antrenat, dar apoi a realizat că muzica poate continua și se poate perfecționa, așa că se poate antrena pe latura aceasta. Altădată și-a rupt piciorul; a stat 3 zile în casă, după care a revenit la antrenamente, lucrând mișcări care nu implicau piciorul accidentat ( ex.: bananeira movimentos) și accentuând foarte mult pe partea muzicală.

Dar vine întrebarea: și dacă medicii îți spun că nu mai ai voie să practici? Trebuie înțeles faptul că eu mă voi opri din a face capoeira, aici pe pământ, după ce o să mor. Îmi dădea exemple variate ale maeștrilor foarte bătrâni care nici acum nu au încetat din a practica. Ei sunt mult mai apți din punct de vedere muzical, sunt mult mai riguroși în ceea ce privește căutarea fundamentelor acestei arte complexe, au un discernământ mult mai puternic de a-i învăța pe alții, de a împărtăși ceea ce știu. Capoeira nu se oprește din cauza unei probleme de ordin fizic. Chiar dacă îți este interzis să mai faci mișcare, capoeira este o comunitate uriașă, din care dacă faci parte, întotdeauna vei fi parte integrantă a ei, indiferent de condiția fizică. Capoeira îți va oferi întotdeauna ceea ce are de oferit.

*

Bine, bine, acum să trecem și la partea cu efect persuasiv. Eu iubesc capoeira, face parte din viața mea și nu aș renunța la ea. Pentru el, capoeira este viața lui. Dar pentru ceilalți ce este? De ce ar alege ei capoeira? Prof. Eletrodo îmi spunea (și este o părere împărtășită de mulți alți profesori cu experiență, pe care am avut plăcerea să-i cunosc) că toți avem slăbiciunile noastre de care suntem mai mult sau mai puțin conștienți, iar capoeira vine tocmai ca să te ajute să-ți înfrunți aceste slăbiciuni, te ajută să-ți înțelegi mai bine limitele, să încerci să le depășești, și să-ți dezvolți capacitățile. Îmi dădea exemplul copiilor. Pentru ei capoeira are o ”specialitate invizibilă”; lor nu le este teamă de schimbări, de ceea ce poate urma, ei se adaptează. Iar când adulții ajung să înțeleagă că frica slăbește puterea de acceptare, de adaptare la noile situații, ei se întorc cumva la a fi copii, la a învăța cum este să fii copil. Aceasta-i, de fapt, magia capoeirei, care te readuce mereu la momentul fragil al copilăriei, al învățării. Chiar îmi spunea că dacă ar putea da timpul înapoi, ar alege să înceapă să practice capoeira mai din timp.

[youtube https://www.youtube.com/watch?v=jgxAUYfddO8&w=560&h=315]

*

Articolul acesta poate părea fără de relevanță pentru unii cititori, dar sunt sigură că, cel puțin pentru cei care au în lista de activități capoeira, va avea o rezonanță cât de mică în mintea lor.

Toate aceste cuvinte și împărtășiri ale profesorului Eletrodo au fost ca o încurajare spusă în momentul în care crezi că lucrurile nu au cum să mai meargă bine. Tocmai pentru că efectul discuției mele cu Prof. Eletrodo a fost unul puternic în cazul meu, am simțit să împărtășeșc și cu voi povestea spusă pe scurt a acestui om plin de metafore.

[youtube https://www.youtube.com/watch?v=uC-WX-9OENc&w=560&h=315]

În cazul în care vreți să vedeți mai mult din ceea ce face Professor Eletrodo în Germania, vă voi lăsa pagina lui de Facebook și chiar pagina de Facebook a grupului său.

Enjoy.

Facebook Comments

2 thoughts on “Un om în mai multe cuvinte

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *