File de creație (V)

Și-l întreb: ”De ce scrii?„ Aștept un răspuns. Trec câteva secunde și ridică privirea, își apleacă corpul firav către mine, pieptul parcă nici nu i se mai mișcă atunci când respiră, pleoapele îi descoperă ușor și lent ochii limpezi, și încet buzele încep să croiască niște cuvinte.

Agendă

”Nu scriu pentru că am un motiv anume… Îmi e în natură să fac asta. Mișcarea fluidă și continuă a peniței pe foaia de-un alb pur îmi e parcă șoseaua vieții. Cerneala așternută cu grijă pe rândurile caietului vechi de-atâta vreme trecută peste el, este ca amprenta pe care întâmplările și-au lăsat-o asupra traiului meu. Mintea îmi zburdă într-un mod înnebunitor atunci când iau stiloul în mână. Simt cum neuronii prind viață în creierul meu. Inima începe să pulseze mai tare și simt cum sângele își găsește calea prin venele mele. Atunci timpul se oprește. Da… Se oprește și mă așteaptă să dau frâu liber însiruirilor de litere, care parcă se iau la întrecere. Mereu simt o apăsare tăcută, de teamă să nu irosesc fluxul creației… Scrisul îmi dă viață. Fiecare cuvânt de pe hârtie devine o pietricică pusă la temelia energiei mele fizice. Rămân ore-n șir pe-un scaun și doar durerea surdă de spate mă mai trezește din magie.„

Îl priveam vrăjită cum își exprima dragostea pentru scris. Era hipnotizant. Se mai oprea câte-o secundă și relua iar firul. Vorbea rar, dar puteai respira pasiunea pe care o emana în momentele acelea. În ochii lui puteai vedea sclipirea Lunii, care parcă stătea la geamul camerei noastre tocmai pentru a-l asculta. Nici măcar vântul nu se mai făcea simțit. Toată natura parcă se liniștea atunci când simțea dragostea adevărată.

Facebook Comments

2 thoughts on “File de creație (V)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *