File de creație (III)

Îi spunea mereu că o iubește, că este tot ceea ce și-ar fi putut dori în viața lui, că i-a schimbat viața, că nu ar putea-o niciodată răni. Ahh, orice femeie își dorește să audă asemenea cuvinte, însă se și așteaptă să fie spuse sincer, nu doar de dragul de a fi aruncate în vânt…

Amintiri

Tocmai pentru că îl iubea atât de mult și pentru că nu voia să-și distrugă visele, l-a crezut. L-a crezut în fiecare moment, cu inima deschisă și cu mintea limpede. Și pentru că l-a crezut, el a dovedit exact opusul. A rănit-o mai tare decât și-ar fi putut imagina. Au fost suficiente mai puțin de 5 cuvinte ca să spulbere tot ceea ce construiseră în atât de multă vreme.

*

Îi curgeau lacrimile pe obraji fără oprire. Sufletul parcă-i îngheța din ce în ce mai tare. Inima începea să doară. Pe moment totul a părut normal. Era de înțeles de ce se întâmplau toate. Dar apoi…apoi a priceput. Își dăduse seama că era finalul, finalul pe care nu credea că îl așteaptă. Venise acel moment la care nu se gândise niciodată. Știa că iubirea lor era diferită și că mulți nu ar fi putut-o înțelege, dar așa trăiau ei, așa simțeau ei fluxul vieții.

*

Nici măcar razele de soare care îi cădeau firav pe chip atunci când stătea singură pe balansoarul din curtea din spate nu o mai convingeau să construiască un zâmbet. Nu-și mai dorea să zâmbească așa cum o făcea atunci când îi simțea lui răsuflarea caldă pe spate, în serile răcoroase de vară. Să-l înlocuiască nu ar fi vrut, dar știa că ceea ce încă-și mai dorea devenise imposibil. Atunci când el era lângă ea, totul părea posibil, dar fără el, o parte din ea dispăruse. Și el se făcuse nevăzut cu tot cu ea…

Facebook Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *