File de creație (II)

Cer cenusiuEra a patra zi de când nu-i auzise vocea, de când nu-i văzuse chipul, de când nu-i simțise parfumul. Din interior parcă porneau incontrolabil niște flăcări de nestins. Avea nevoie de ea. Cu ochii ațintiți către cerul care devenise cenușiu, stătea neclintit pe scaunul din holul îngust și lipsit de orice formă de viață. Parcă era sedat. Singura mișcare vizibilă era cea a abdomenului său în urma respirațiilor rare.

*

Ea nu era acolo și asta îl făcea să se simtă inutil. Părul ei drept și neobișnuit de lung, care-i aluneca obraznic pe față, ochii plini de sclipire și înecați în culoarea schimbătoare, degetele-i subțiri și fine ca de pianistă, buzele cărnoase și roșii de-atâta dragoste, nasul de-o linie imperfectă, dar atât de atrăgătoare, îi apăreau în minte atât de vii. I se trezea pe chip un zâmbet copilăresc când își reamintea mersul ei unduit prin camera lui, în care razele soarelui cu greu puteau pătrunde, în care atunci mai rămânea doar parfumul ei dulce. Era de pepene roșu cu rodie. De unde știa că rodia era fructul lui preferat? Ei, cum să nu știe… Atâtea zile petrecute împreună și tot atâtea zile petrecute departe unul de celălalt. Era o conexiune uimitoare. Făcuți unul pentru celălalt se credeau ei…

*

În nopțile când ea era imposibil de găsit pe locul rece de lângă el, visele deveneau realitatea arzător dorită. Ea era mereu prezentă în gândurile sale. Creierul îi era dependent de amintirea fetei. Nopțile deveniseră mai intense parcă și decât miezul zilelor de vară. Energia i se consuma total, dar sufletul îi era din ce în ce mai plin. Cu ochii închiși și cu mâna în aer, parcă-i atingea talia bine definită și cobora ușor către genunchi, ajungând treptat până pe gambele-i fine. Apoi ridica mâna rapid și o lua de la capăt…

Facebook Comments

2 thoughts on “File de creație (II)

  1. beatricestn says:

    Era tot ceea ce aveam nevoie sa citesc ca sa cred ca al meu “el” are aceleasi ganduri ca cele asternute aici de tine. Parca ar fi un raspuns la tocmai ce am scris eu…
    Multumesc pentru aceasta scurta iluzie care m-a bucurat intr-o oarecare masura nebuna.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *