” Now is good “

Aseară, pe la 1:23 am terminat de vizionat un film extraordinar de emoţionant, care m-a făcut să plâng mai rău decât un copil mic. Nu ştiu dacă e ok că spun asta… însă nu am mai plâns aşa de ceva vreme. 🙂

Filmul mi l-a recomandat mătuşa mea. Spunea că este foarte frumos, gen “A walk to remember”. Chiar a venit în timp ce stăteam ieri la PC şi mi-a spus să caut repede pe Google, Jeremy Irvine ( unul dintre actorii principali ). Ca şi ea, m-am îndrăgostit pe loc. Daaaa, de un actor! Daaa, mai exact de o poză! Daaa, ştiu, nu o să ajung niciodată la el, dar asta nu mă împiedică să salivez după el. 😀

Now is good

Important e că din prima secundă a filmului, mi-am schimbat total modul de a privi viaţa. Doamne, a fost tulburător filmul! Dar îi mulţumesc mătuşei mele că m-a convins să mă uit la el. ( Bine, n-a fost nevoie de prea mult timp… Recunosc! ) În acelaşi timp, simt că îmi vine să arunc cu ceva după ea pentru că m-a făcut să stau 2 ore cu laptop-ul în braţe, să plâng ca o tipă care tocmai a fost părăsită şi să fac cearcăne uriaşe. Nu mai contează! 🙂 Filmul este important!

Nu o să încep să vă povestesc filmul pentru că nici mie nu-mi place să îmi spună cineva că a văzut un film bun şi apoi să înceapă să mi-l povestească. Ce farmec ar mai avea să-l văd?! Aşa că vă spun doar ideea de bază: Tessa este bolnavă de leucemie în fază terminală, îşi doreşte să facă toate lucrurile de pe lista de dorinţe şi ajunge să se îndrăgostească de Adam, vecinul ei. Atât vă spun pentru că ceea ce urmează să vă povestesc nu are nevoie şi de rezumatul filmului. Vă las şi pe voi să “gustaţi” povestea. 😀

Now is good

Ceea ce m-a determinat să scriu acest articol a fost atitudinea tipei în faţa inevitabilului eveniment – moartea. Stăteam şi mă gândeam că, noi, ăştia care nu avem probleme de sănătate ( atât de grave ), avem tendinţa de a ne văita toată ziua că ne simţim rău, că avem prea multe probleme pe cap, că nu avem timp pentru tot ceea ce vrem să facem (asta este cea mai proastă scuză din punctul meu de vedere)… şi lista ar mai putea continua. Ei, bine, filmul a fost ca o palmă pentru mine. De ce spun asta? Pentru că şi eu obişnuiesc să mă plâng, dar din când în când mă mai gândesc că, totuşi, nu am o viaţă atât de grea. Cam asta mi-a trecut prin minte când mă uitam la film. Din moment ce avem o singură viaţă, ar trebui să trăim fiecare clipă ca şi cum ar fi ultima, să oferim însemnătate tuturor zilelor din viaţa noastră şi nu doar ultimelor. Ar trebui acordăm mai multă atenţie celor din jurul nostru, să fim mai concentraţi asupra dorinţele noastre, să preţuim mai mult timpul pe care îl avem, să zâmbim mai mult ( şi nu doar superficial ), să râdem cu poftă, să ne bucurăm de lucrurile mici, simple, să iubim cu adevărat, să respirăm adânc, să nu ne mai plângem ca şi cum mâine am muri ( pentru că ştim bine că nu se va întâmpla asta decât dacă ( Doamne fereşte! ) eşti bolnav de cancer sau orice altă boală incurabilă ), să fim noi înşine…

O admir pe Tessa pentru că era conştientă de boala ei, însă acest lucru nu o împiedica să fie fericită, să râdă, să facă prostii, să se comporte ca un om normal, să-şi traiască viaţa ca şi cum nu ar fi bolnavă. Cu siguranţă, boala a făcut-o să privească viaţa cu alţii ochi şi să îi acorde o mai mare importanţă. Dar noi de ce nu putem face la fel? Trebuie să aflăm neapărat că suntem bolnavi ca să ne bucurăm de viaţă?! Nu cred! Important este doar să deschidem ochii, să înlăturăm acel văl de ceaţă care ni-i acoperă şi să trăim cu adevărat.

Now is good

Până la urmă, viaţa stă în mâinile noastre. Noi jonglăm cu ea şi o facem mai bună sau mai rea. Sunt atât de multe lucruri frumoase pe care le pierdem, atât de mulţi oameni frumoşi ( mă refer la caracter, suflet, în special ) pe lângă care trecem în fiecare zi fără ca măcar să le aruncăm o privire, atât de multe activităţi pentru care ne-am putea găsi timp, însă noi suntem prea preocupaţi să ne plângem de milă, doar e mai uşor. Eu ştiu o vorbă a unui om ( nu îi mai ştiu numele ), care spune să ne ferim de lucrurile uşoare. Îi dau dreptate. Viaţa ar fi mai frumoasă dacă ne-am oferi mai multe provocări. 🙂 Voi ce ziceţi?

Totodată, nu m-am putut abţine de la a scrie şi câteva cuvinte despre iubire. Cei doi, Tessa şi Adam, au o relaţie superbă. Poate pentru că fiecare dintre ei avea o viaţă simplă ( cu sensul de modestă ) şi pentru că erau ei înşişi; îşi trăiau viaţa exact aşa cum simţeau. Zic eu că iubirea pe care şi-o poartă unul altuia, este una sinceră şi necondiţionată. El nu o iubeşte pe Tessa pentru că este bolnavă şi pentru că i-ar fi milă de ea, ci fiindcă este îndrăgostit de ea, iar Tessa îl iubeşte pentru că Adam este cel care o face într-adevăr fericită. Cam aşa ar trebui să arate o relaţie normală; iubirea să nu cuprindă, în înţelesul ei: bani, maşini, vile, bijuterii, faimă şi alte prostii de genul acesta. Iubirea ar trebui să fie iubire şi atât. 🙂 Nu-i nevoie să complicăm lucrurile pentru a fi mai frumoase.

Now is good

Cam atât şi pentru astăzi. M-am gândit să încep săptămâna aşa cum îmi place mie cel mai mult – postând ceva pe blog. 🙂

Să aveţi o săptămână plină de viaţă! 🙂 

P.S.: Iar în cazul în care vă uitaţi la film, lăsaţi-mi un comentariu şi spuneţi-mi cum vi s-a părut. 🙂

[youtube http://www.youtube.com/watch?v=ZPcj_J84GLU&w=640&h=360]

Facebook Comments

18 thoughts on “” Now is good “

  1. Dunare says:

    se intampla frecvent sa “traiesti” mai intens cand stii ca nu mai ai multe zile inainte. Cat suntem ok, mereu o sa avem deasupra mantia lui “maine”. Nu e singurul film de genul asta. De la “Love story” incoace, e un subiect care e abordat in fel si chip.
    Incearca si “Griffin and Phoenix”, “Sweet november” … si lista poate continua

    • Ruxi says:

      Da, ai dreptate. 🙂
      Si…multumesc pentru sugestii. Chiar ma gandeam sa mai vad si astazi un film, iar acum stiu ce voi viziona. 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *