Lectură (VI)

Life of Pi

Bineînțeles că m-am gândit și eu, ca fiecare om, măcar o dată, la filmul “Life of Pi”, din moment ce peste tot vedeam reclame despre el, afișe și multe alte moduri prin care să-ți atragă atenția. A fost o perioadă în care numai despre filmul acesta se vorbea; oamenii erau, pur și simplu, înebuniți de Life of Pi. La scurtă vreme, s-a așternut liniștea. :))

Ei bine, ce credeți că am făcut eu? Văzând că părerile sunt împărțite: unii spuneau că filmul este genial, alții că filmul este o pierdere de timp, alții că nici nu se compară cu romanul etc, m-am gândit, mai întâi, să citesc romanul și apoi să văd filmul. ( Între timp am aflat că partea în care Pi nu mai vede și se lovește de barca celuilalt tip orb pe care îl va mânca Richard Parker, nu apare în film. Ok. )

Acum că am citit cartea nu știu dacă mai vreau să văd filmul; poate pentru că nu ar avea același farmec ca al cărții. Bine, oricum cartea bate filmul, dar…spun și eu așa. Cu toate astea, tot mă voi uita la film pentru că sunt foarte curioasă cum și-au imaginat povestea cei care au făcut filmul și cum au transpus-o. Chiar vreau să văd dacă modul în care mi-am imaginat eu întâmplările, peisajele, tigrul, este asemănător cu modul în care a fost prezentată povestea în film.

Poate vă întrebați cum mi s-a părut mie cartea. Păi, ținând cont că sunt una dintre acele persoane care ar prefera ca toate animalele să trăiască cât mai bine, cât mai liniștite…au fost momente care mi-au adus lacrimi pe obraji, momente în care mă simțeam frustrată, momente în care voiam să închid cartea și să nu mai continui pentru că nu rezistam, nici măcar să citesc, acele întâmplări prin care erau nevoite să treacă animalele. Chiar și atunci când povestea Pi despre ce li se întâmpla unor animale din cauza oamenilor care veneau la grădina zoologică, mă făceau să mă simt rău.

Chiar și așa, cartea mi-a plăcut foarte mult și, oficial, a devenit una dintre cărțile mele preferate. Povestea este, într-adevăr, extraordinară. Chiar dacă predomină narațiunea, nu e deloc plictisitoare. Eu nu rezistam să termin un capitol și să nu îl încep pe următorul. Este o carte superbă! Merită citită!

Pentru cei care au văzut filmul și nu au citit cartea ( chiar dacă eu nu am văzut încă filmul ), și care spun că filmul nu este bun ( poate din pricina efectelor sau a nerespectării poveștii adevărate ), vă spun cu multă încredere că dacă veți citi cartea, vă veți schimba părerea. 🙂

Șiiiii…așa cum v-am obișnuit, am și câteva citate:

  • ” Disprețul încă mă doare puțin. Când ai suferit foarte mult în viață, fiecare durere în plus poate fi ori neînsemnată, ori de nesuportat. “
  • ” Motivul pentru care moartea se ține atât de aproape de viață nu e necesitatea biologică – e invidia. Viața este atât de frumoasă, încât moartea s-a îndrăgostit de ea, o dragoste geloasă, posesivă care apucă tot ce poate. “
  • ” Este adevărat că aceia pe care îi întâlnim ne pot schimba uneori atât de profund, încât apoi nu mai suntem aceiași, chiar în ceea ce privește numele. “
  • ” Și astfel mi-am găsit adăpost la acea literă grecească ce seamănă cu o cocioabă cu un acoperiș ruginit de tablă, în acel număr irațional și evaziv cu care oamenii de știință încearcă să înțeleagă universul. “
  • ” – De ce să acceptăm întunericul? Totul este aici limpede, numai dacă ne uităm cu atenție. “
  • ” Este o victorie a creierului asupra mușchilor. Modul în care se manifestă puterea dresorului de circ este de natură psihologică. “
  • ” Trebuie să spun câteva cuvinte despre frică. Este singurul dușman adevărat al vieții. Numai frica poate învinge viața. Este un adversar inteligent, viclean; cât de bine știm că așa este. Nu are nici decență, nu respectă nicio lege sau convenție, este nemilos. Te atacă în punctul cel mai slab, pe care îl descoperă numai decât. Apoi frica, deghizată în hainele unei simple îndoieli, se strecoară în mintea ta ca un spion. Îndoiala se întâlnește cu neîncrederea , care încearcă să o împingă la o parte. Dar neîncrederea este un biet soldat prost înarmat. Îndoiala îl învinge foarte ușor. Devii neliniștit. Rațiunea îți sare în ajutor. Capeți din nou încredere. Rațiunea este dotată cu arme și tehnologie de ultimă oră. Dar spre uimirea ta, În ciuda strategiei superioare și a numărului de victorii categorice, rațiunea este înfrântă. Te simți din ce în ce mai slăbit, mai nesigur. Neliniștea se transformă în groază. […] ” ( Supeeeer descriere! din cap. 56 )
  • ” Am citit că există 2 tipuri de frică pe care nu le poți stăpâni: tresăritul atunci când auzi un zgomot neașteptat și vertijul. Aș dori să mai adaug o a treia, abordarea directă și rapidă a unui prădător cunoscut. “
  • ” Atunci când putem, trebuie să dăm lucrurilor o însemnătate. […] Important în viață este să pui capăt unor situații așa cum trebuie. Altfel rămâi cu vorbe pe care ai fi putut să le spui, dar nu le-ai spus niciodată, iar sufletul ți-e plin de remușcări. “
  • ” Dragostea este greu de înțeles, întrebați pe oricine iubește. Viața este greu de înțeles, întrebați orice om de știință. Dumnezeu este greu de înțeles, întrebați orice credincios. De ce vă vine greu să credeți? “
  • ” Când vieții tale i s-a acordat o șansă, este imposibil să nu simți emoție pentru cel care ți-a oferit-o. “

Cam atât! 🙂 O săptămână plină de zâmbete!

Facebook Comments

2 thoughts on “Lectură (VI)

    • Ruxi says:

      E bun filmul. Mie chiar mi-a placut! 🙂 Cu toate ca lipsesc foarte multe lucruri din carte, insa merita sa-l vezi. Iti starneste anumite sentimente. 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *