Gânduri

Uneori…aş vrea pur şi simplu să renunţ. Să las totul deoparte, să uit şi să nu mă mai intereseze.  Am momente când simt că fac totul degeaba, fără niciun rost şi fără ca nimeni să observe.

 

 Deşi, după ce mă liniştesc puţin, realizez că, de fapt, o fac pentru mine, pentru binele şi viitorul meu. Şi, de fiecare dată când am câte un moment de genul acesta, mai apare şi o persoană care pune paie pe foc, care te face, până la urmă, să cedezi. Ştiu că nu sună a optimism, dar aşa-i că am dreptate  când spun că nu sunt singura care trece prin astfel de momente, care simte asta?

Cea mai mare întrebare a mea şi căreia tot nu reuşesc să îi găsesc un răspuns este: „De ce suntem atât de egoişti?”. Adică, de ce mereu suntem doar pentru noi? Când vine vorba de o altă persoană, oricât de importantă ar fi pentru noi, involuntar o tratăm cu o uşoară indiferenţă. Şi asta doare cel mai tare. Suntem oameni şi cu toţii avem nevoie de atenţie, de afecţiune, de oameni care să fie într-adevăr lângă noi.

Eu am ajuns la trista concluzie că oricât aş încerca să îi fac pe cei din jurul meu fericiţi, să îi ajut, să le fiu alături, eu tot singură sunt atunci când am nevoie de-un umăr pe care să-mi las lacrimile să cadă. Sunt unii oameni pentru care aş face orice, aş renunţa chiar şi la lucrurile la care ţin cel mai mult, doar ca să le arăt că îmi pasă şi că îi iubesc, dar ei…ei nu ştiu să aprecieze sau poate că nu vor să facă asta.

Încerc să tac şi să îmi ascund dezamăgirea, dar la un moment dat, mintea mea găseşte o cale de a-mi elibera gândurile. Sunt conştientă că cel mai bine este să ţin capul sus, să fiu optimistă în continuare şi să cred că totul va fi bine, dar… Mereu există un „dar”.

De fiecare dată când am momente de genul acesta, îmi doresc să dau timpul înapoi doar ca să văd cu ce am greşit, ca să schimb ceea ce nu a mers sau măcar ca să învăţ din acea greşeală. Însă, cum spun eu mereu, timpul ne este mai mult duşman decât prieten. Este mereu pe fugă; mereu grăbit. Când vine vorba de statornicie, aş zice că asta nu îl caracterizează.

Dar m-am obişnuit cu el. Ba nu! Nu vreau să mă obişnuiesc aşa! Vreau să-l conving să fie de partea mea; să fim cei mai buni prieteni.

Eh, şi totuşi astea sunt doar gânduri…

Facebook Comments

4 gânduri despre &8222;Gânduri&8221;

  1. licuricul zice:

    🙂 sa renunti ? Ce simplu, ce usor si comod. Daaaaaa, si eu fac multe lucruri bune si nimeni nu observa. Ia fa ceva naspa si sa vezi ce te mai observa cei din jur. Dar nu genul asta de atentie am nevoie….. prefer SA FAC si atunci cand sunt observat ma bucur si savurez momentul …… prefer SA FAC si daca nimeni nu observa? 🙂 – ma bucur ca am reusit SA FAC 🙂

    • Ruxi zice:

      Lucrurile care nu ies bine sunt imediat observate. Unii parca au ochii formati pentru a vedea doar chestiile care ies naspa. Si, intr-adevar, e bine ca noi sa ne bucuram ca am reusit sa facem ceva indiferent daca suntem observati sau nu. 🙂 Pana la urma, initiativa conteaza. 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *