D’ale campionatului ( continuare )

Eh, hai că a fost o seară…interesantă. Credeţi-mă, nu mă pot abţine să nu scriu. Încă am pulsul mărit după golul lui Ozil. El nu m-a dezamăgit. Chiar dacă tata continua să-mi spună că Ozil n-a făcut nimic, n-am încetat să cred că o să dea gol. Ştiam că în prelungiri o să marcheze. Era imposibil să plece din Varşovia şi să nu dea el măcar un gol.

Oricum, nu pot nega că meciul a fost frumos. Golurile lui Balotelli au fost super. Seara a fost a lui. Ce-i drept, după prima repriză mi-au dat lacrimile. După cea de-a doua nu prea reuşeam să-mi dau seama dacă plâng de fericire că a dat Ozil gol sau dacă plâng pentru că nu o să-i văd pe germani în finală.

Mă bucur că măcar una dintre echipele mele preferate este în finală. Nu este timpul trecut. În 2 ani este campionatul mondial unde germanii îşi pot lua revanşa. Pot reveni cu forţe proaspete. Pentru mine, tot ei sunt cei mai buni. Felicitări italienilor că s-au descurcat mai bine în seara asta şi că au reuşit să se apropie de titlu. Felicitări şi germanilor că au reuşit să ţină capul sus şi după prima repriză şi nu s-au dat bătuţi.

Acum pot doar să aştept finala unde o să-i susţin pe spanioli. Ştiu că ei vor face treabă bună ( nu a fost seara germanilor, că altfel… ). Mai merge încă un campionat.

Mi-a plăcut seara aceasta chiar dacă nu a fost aşa cum am vrut eu. A fost frumoasă şi aşa. Lacrimi, susţinere şi ţipete. Tot am reuşit să ţip şi eu puţin de fericire, nu doar tata şi fratimiu. Pot încă să spun cu multă încredere: ” Bravo, Germania! Sunteţi cei mai buni! „.

Cam atât. 🙂

Facebook Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *