“Agonie şi extaz”

Am fost duminică în Herăstrău cu fratimiu şi cu Buggy, că am zis că dacă tot are bicicletă nouă, n-ar fi rău să o încerce. Bine, am mers mai mult pentru că ziua era frumoasă, Buggy mă sunase să ieşim să facem nişte poze, iar eu nu aveam chef să stau în casă.

Pentru început o să-mi exprim nemulţumirea. Hai să vedeţi ce mă face pe mine să mă întreb de ce trăiesc tocmai în România.

Până să fie pistele pentru biciclete oamenii erau supăraţi că sunt loviţi de bicicliştii care nu au grijă pe unde merg. Acum că ele au apărut, pe unde credeţi că obişnuiesc oamenii să se plimbe? Pe pistele pentru biciclete.

Duminică am plecat cu bicicleta de acasă şi când am ajuns la Piaţa Presei am luat-o pe banda pentru biciclete. Recunosc, eram pe contrasens, dar măcar nu loveam persoanele care mergeau normal pe trotuar. Ei bine, toată lumea ţipa la mine şi la fratele meu că de ce naiba suntem pe contrasens şi nici măcar nu binevoiau să se dea din drumul nostru. Eu nu îi mai înţeleg pe oamenii ăştia. Ce vor de la noi? Vor să zburăm? Până la urmă, era banda pentru noi, nu pentru ei. Noi nu încălcam nicio regulă. Chiar le era atât de greu să se dea 2 paşi într-o parte? Ei, dar cum îmi permit să spun pardon şi să le stric minunata după-amiază?!

Nu era suficient că mă enervasem din cauza extraordinarilor concetăţeni care nu respectă drepturile bicicliştilor, am mai dat şi peste o porţiune de drum unde, pe banda pentru biciclete, erau parcate maşini. Chiar aşa oameni buni? E atât de greu să cauţi un loc de parcare? Mai zicem că vrem să avem un oraş ordonat, să fim nişte oameni educaţi, demni de respect, dar nu suntem în stare să ne hotărâm dacă vrem sau nu să avem ordine în “trafic”.

Bine, nu asta a fost partea interesantă, dar am simţit nevoia să mă descarc. O să trec şi la ce mi-a plăcut.

Deşi skatepark-urile au fost cam goale ( era foarte, foarte cald ), am reuşit să fac câteva poze şi chiar îmi plac. Important e că m-am plimbat prin parc cu fratimiu şi cu Buggy şi a fost chiar relaxant. Mi-era dor de Buggy, nu-l mai văzusem de ceva vreme. ( de fapt, nu-l mai văzusem de când am mers la Street Heroes ).  De mult îmi doream să mă mai plimb aşa cu bicicleta. A fost cald, dar asta nu ne-a împiedicat să ne distrăm.

Hai să vă arăt şi nişte poze.

Acestea sunt pozele din skatepark 2. Să vă arăt câteva şi din 1. Nu sunt ele prea reuşite, căci am stat pe bancă, dar…

Cam atât pentru azi. 🙂

Facebook Comments

2 thoughts on ““Agonie şi extaz”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *